Păi, pentru că scriam compuneri frumoase atunci cand eram mică și mergeam la olimpiadă la română, iar mama, nostalgică, a început să mă tragă de mânecă să-mi fac și eu blog.
"Păi, și despre ce vrei să scriu, mamă?"
"Nu știu, mami, găsești tu despre ce să scrii, numai scrie."
Pentru a-mi exersa skillul ăsta.
Pentru că mai aveam nevoie de ceva cu care să-mi umplu timpul.
Pentru că am văzut cât de însuflețit a fost Alex când a început să scrie despre board games, una dintre pasiunile lui.
Pentru că am găsit, în sfârșit, despre ce să scriu - despre călătoriile noastre oriunde. Pentru că asta este marea mea pasiune (și a altor 7 miliarde de pământeni, probabil) și simt că pot să pun atâta suflet în descrierea călătoriilor noastre cât să nu fac din blogul ăsta o adunătură de texte plictisitoare și frivole; mă voi strădui, măcar.
Pentru că-mi place să fac fotografii, dar n-am întotdeauna încredere în ceea ce-mi iese, ca să le expun într-un mod de sine stătător, așa că acum am găsit pretextul perfect.
Pentru că asta înseamnă să călătoresc mereu, ca să-mi mențin blogul în viață, ceea ce mi se pare excelent.
Și pentru că îmi place să știu că am un loc unde să-mi notez impresiile din călătorii cât sunt încă proaspete. M-a lovit cam târziu ideea, din păcate.
Cam asta ar fi...
Și, ca să fac și o dedicație, așa, la sfârșit de primă postare, le dedic cele ce vor fi scrise aici părinților mei, care mi-au băgat microbul ăsta al călătoriilor în vene de când eram mica - mai ales lui tata, că dintre ei doi, el e cu adevărat intoxicat.
